- Vizualizari
Din păcate, vine o vreme când trebuie să învățăm să facem și colivă. Eu am început să o pregătesc de când s-a dus mama la Ceruri. Știu sigur că mă veghează de acolo, de sus, și că se bucură tare când vede că nu i-am uitat învățăturile… și ea, și tata.
Cum e la noi în țară, câte bordeie, atâtea obiceie! Coliva se face și se primenește după cum e tradiția locului. Eu sunt de fel din comuna Florica, județul Buzău, iar la noi, în poarta Bărăganului, coliva se pregătește exact așa cum am așternut eu aici, mai jos.
Dacă vă hotărâți să puneți la încercare rețeta mea de Colivă sau orice alt preparat, de pe site, vă aștept cu drag să vă întoarceți și să-mi spuneți cum v-a ieșit și dacă v-a fost pe plac.
Primesc cu inima deschisă orice sfat sau idee, că doar vorba aceea: omul cât trăiește învață și nimeni nu s-a născut învățat. Până la urmă, cele mai bune secrete în bucătărie se află tot prin viu grai, de la om la om.
Ingrediente:
- 1 kg arpacaș din grâu
- 500-700 g zahăr (sau după gust)
- 3 – 3,5 litri apă
- 500-800 g miez de nucă
- 4 pliculețe de zahăr vanilat
- o linguriță rasă cu sare
- coajă de la 2 lămâi
- esență de rom și vanilie
Decor:
- cacao
- fulgi de nucă de cocos
- bomboane
Puțină rânduială și istorie
Este bine de știut că boabele de arpacaș pe care le folosim astăzi sunt, de fapt, boabe de grâu decojite (decorticate). Cu ani în urmă, pe vremea bunicilor, coliva se făcea din grâu întreg, „curat”, doar că acela era mult mai încăpățânat la fiert: trebuia ales bob cu bob și lăsat neapărat peste noapte la înmuiat ca să se înmoaie cum trebuie.
Pentru pomenirea celor plecați dintre noi, coliva nu merge singură la biserică. Ea se duce împreună cu o sticlă de vin roșu, pentru a fi sfințite de preoți, și abia apoi se dă de pomană pentru sufletele celor adormiți. Pe lângă colivă și vin, după posibilitatea fiecăruia, credincioșii mai duc la sfânta biserică și alte preparate sau colaci, care sunt sfințite și împărțite celor prezenți, ca semn de neuitare și milostenie.
Cum pregătim coliva, pas cu pas
Mai întâi, alegem arpacașul cu mare grijă de orice impuritate. Apoi, așa cum cere tradiția la noi, îl spălăm în nouă ape. Nu e doar curățenie, ci simbolizează cele nouă cete îngerești care să ne fie aproape. Dacă vă grăbiți, îl puteți spăla pur și simplu până ce apa rămâne clară ca lacrima. La noi, în ziua în care preparăm coliva, e mare rânduială: aprindem candela să ardă în casă, iar cât timp spălăm grâul, rostim în gând „Tatăl Nostru”.
Punem arpacașul într-o oală cu fundul mai gros (să nu se prindă), turnăm trei litri de apă și presărăm o linguriță de sare. O punem pe foc potrivit, iar când dă în clocot, lăsăm focul mic de tot. Aveți grijă să mai amestecați din când în când și să adunați spuma care se ridică deasupra. Cam într-o jumătate de oră, grâul ar trebui să „înflorească” – adică boabele se desfac și sunt fierte. Dacă vedeți că e încă tare, mai turnați o cană de apă clocotită.
La noi, la Florica, se face coliva mai legată, mai densă, ca să se poată tăia frumos pe platou. Dacă vă place mai moale, puneți din start 3,5 litri de apă.
După ce a fiert arpacaşul, punem zahărul (eu pun cam 700 g, dar puneți după gust), zahărul vanilat și jumătate din coaja de lămâie. O să vedeți că, odată ce se dizolvă zahărul, compoziția se înmoaie iar, așa că o mai lăsăm la fiert cam un sfert de oră. Amestecați mai des acum, că e pretențioasă și se poate lipi! Semnul că e gata: înfigeți o lingură de lemn drept în mijlocul oalei. Dacă stă „smirnă”, fără să se încline deloc, înseamnă că a scăzut destul și e gata.
Când stingem focul, acoperim oala cu un prosop de bumbac curat sau punem folie direct peste grâu. E important, ca să nu prindă coajă (pojghiță) deasupra cât stă la răcit.
Abia când e rece de tot, o mutăm într-un vas mai mare și punem restul de bunătăți: miezul de nucă (pe care eu îl trec puțin prin cuptor înainte, apoi îl zdrobesc mai mare), esențele și restul de coajă de lămâie. Frământăm totul bine cu mâna, să se simtă aromele peste tot.
Așezăm coliva pe platou și o netezim cu grijă pentru a obține o suprafață uniformă. Dacă ne dorim o formă perfect rotundă, folosim inelul de la o tavă de tort pe care îl așezăm direct pe platou. Îndesăm bine compoziția cu o lingură, apoi ridicăm inelul cu mișcări atente.
După ce am obținut forma dorită, cernem prin sită un strat generos de fulgi de cocos. În cazul în care preferăm varianta tradițională, înlocuim cocosul cu un strat gros de pesmet sau biscuiți măcinați fin, peste care adăugăm un strat de zahăr pudră.
Pentru a obține un aspect îngrijit, trebuie să fixăm bine stratul de cocos de deasupra. Aplicăm un mic truc: aşezăm o coală de hârtie peste colivă și punem deasupra un tocător de lemn, asigurându-ne că ambele acoperă întreaga suprafață. Ținem ferm de marginile tocătorului și apăsăm ușor, înclinându-l dintr-o parte în alta, astfel încât presiunea să fie egală. Această tehnică ne ajută să obținem o suprafață dreaptă ca o oglindă, pregătită pentru decorul final. La sfârşit, îndepărtăm cu mare atenție atât tocătorul, cât și hârtia.
Decorarea simbolică:
Trecem la ornarea propriu-zisă: eu am folosit un șablon în formă de cruce, pe care l-am așezat exact în mijlocul platoului. Am apăsat foarte puțin pe el pentru a-l fixa, apoi am cernut cacao printr-o sită mică, până când am acoperit uniform spațiul decupat al șablonului. Am ridicat șablonul cu atenție, evitând să împrăștii praful de cacao peste albul colivei.
Pe margini, de jur împrejurul colivei, am făcut niște cerculețe cu un păhăruț înmuiat în cacao, iar deasupra am pus bomboane. Suntem însă foarte atenți ca în zilele de post să verificăm etichetele produselor, asigurându-ne că toate decorurile sunt de post, respectând astfel rânduiala. În acest fel, pregătim o colivă frumoasă și plină de însemnătate, gata să fie dusă la biserică pentru cei dragi.
Să vă fie de folos această rețetă, iar Bunul Dumnezeu să îi ierte și să îi odihnească în pace pe toți cei dragi plecați dintre noi!
Pentru a vă veni în ajutor, am pregătit mai jos câteva imagini cu pașii de lucru, alături de două rețete care să vă servească drept sursă de inspirație. Vă invit să le răsfoiți!
Vă las mai jos câteva imagini cu o parte din colivele pe care le-am pregătit de-a lungul timpului.
Dacă reţeta mea v-a fost de ajutor, m-aș bucura tare mult să-mi lăsați un comentariu aici, sub articol. Pentru mine înseamnă enorm să vă citesc părerile, așa simt că munca mea vă e de folos și aflu ce bunătăți vă mai plac!
Iar dacă vreți să le arătați și prietenilor voștri rețeta, o distribuire pe Facebook sau pe restul rețelelor de socializare m-ar ajuta enorm.
Și ca să nu pierdem legătura și să fiți la curent cu tot ce mai scot din cuptor, vă invit să mă urmăriți și pe rețelele sociale:
Vă aștept în marea noastră familie de gospodari „Bunătăți din bucătăriile noastre”, unde împărțim reţete, poze, idei și multă voie bună. Vă mulțumesc pentru vizită și vă mai aștept oricând, cu mare drag!
Aici găsiți toate Rețetele mele de la A la Z.
Recipe Reviews