- Vizualizari
La noi, la români, cozonacul nu e doar un desert, e sufletul mesei de sărbătoare. 🍞✨ Mi-aduc aminte cu drag de anii copilăriei, când înainte de Paști sau de Crăciun, toată ulița mirosea a aluat dospit și a nucă prăjită. Gospodinele scoteau cozonacii rumeniți din cuptoarele de lut, iar aburul lor umplea curtea… ce amintiri sfinte și de neuitat!
Astăzi, vreau să aduc acel parfum și în casele voastre cu o rețetă clasică, un aluat pufos cu umplutură bogată de nucă și ciocolată. 🍫🌰
Priviți ce frumos a crescut și ce culoare aurie, absolut perfectă, a căpătat cozonacul!
Dacă vă puneți pe treabă și faceți cozonacul ăsta pufos (sau orice altă bunătate de pe site), să nu uitați să treceți pe aici să-mi spuneți cum v-a ieșit! Tare m-aș bucura să știu că v-a plăcut. Iar dacă aveți vreun pont sau o idee nouă, lăsați un mesaj – că deh, omul cât trăiește învață și de la voi fur și eu meserie!”
Ingrediente:
Aluat:
- 1 kg făină
- 6 gălbenușuri
- 500 ml lapte
- 250 g zahăr
- 100 g unt moale cu 82% grăsime
- 100 ml ulei
- o linguriță cu sare
- 2 pliculețe drojdie uscată (14 g)
- coajă de lămâie
- esență vanilie
Umplutură:
- 500 g miez de nucă măcinat
- 150-175 g zahăr
- 300 ml lapte
- 150 g stafide înmuiate într-o lingură de rom
- coajă de lămâie
- un praf de sare
- 100 g ciocolată 50% cacao
- 4 albușuri
Pentru finisat:
- un gălbenuș amestecat cu 2 linguri lapte
- fulgi de migdale (opțional)
Sfaturi de aur înainte de a te apuca de treabă:
Înainte să ne punem șorțul și să trecem la treabă, vreau să vă spun câteva chichițe care schimbă cu totul fața cozonacului. Sunt mici secrete care fac diferența dintre un cozonac oarecare și unul de care să fiți mândri foc atunci când îl puneți pe masă. Mai întâi de toate, pregătirea e sfântă: scoateți toate ingredientele pe masa din bucătărie încă de seara, să se obișnuiască cu căldura locului, mai puțin laptele pe care îl pregătim atunci. Aveți mare grijă la făină, căutați una superioară, tip 000, care să aibă peste 11% proteină, pentru că ea dă elasticitatea aceea frumoasă aluatului.
Când vine vorba de drojdie, fiți cu băgare de seamă! Nu o opăriți niciodată cu lapte fierbinte, ci folosiți doar lichid călduț, cam pe la 35-38°C. Tot acum e bine de știut că drojdia și sarea nu trebuie să se atingă direct din prima, că nu se prea împacă. Și nu uitați să citiți cu atenție pliculețul de drojdie: cea activă se dizolvă în lapte, pe când cea instant se amestecă direct în făină, deci e bine să știm pe ce punem mâna.
Frământatul e sufletul cozonacului. Trebuie lucrat cu spor măcar o jumătate de oră, aducând marginile spre centru și, din când în când, „trântind” aluatul de masa de lucru – cu cât îl munciți mai mult, cu atât va ieși mai pufos. Dacă aveți robot, scăpați mai ușor în vreo 20 de minute. Când ajungeți la umplutură, oricât de mult ne-ar plăcea crema, nu puneți în exces, pentru că prea multă greutate va face cozonacul să crape și să nu iasă pufos.
Răbdarea e și ea un ingredient de bază. Lăsați aluatul la dospit la loc călduț și ferit de orice curent de aer, până când își dublează volumul, chiar și mai mult. Chiar și după ce îi puneți în tăvi, mai lăsați-i la crescut vreo 45 de minute, altfel se vor crăpa la copt. Eu i-am copt în cuptorul clasic pe gaz, dar dacă aveți electric, setați-l la 180°C cu funcția de căldură sus/jos și ventilație. Dacă vedeți că se rumenesc prea repede, după primele 20 de minute puteți reduce focul la 170°C și îi puteți acoperi cu o foaie de copt, dar nu deschideți ușa cuptorului deloc în acele prime 20 de minute!
La final, oricât de tare vă lasă gura apă de la mirosul din casă, nu tăiați cozonacul fierbinte! Se va strivi și va părea necopt. Așteptați măcar să devină călduț înainte să rupeți prima bucată. Cam astea ar fi sfaturile mele pentru cel mai bun cozonac, iar dacă mai aveți și voi alte „șmecherii”, le aștept cu mare drag în comentarii. Să vă fie de mare folos și spor la frământat!
În imaginea de mai jos puteți vedea ce miez pufos și aerat are cozonacul! Se desface fâșii-fâșii, iar spirala de umplutură îl face de-a dreptul irezistibil. O reușită pe cât de aspectuoasă, pe atât de delicioasă!
Mod de preparare:
Pregătirea maialei și a ingredientelor: Mai întâi, cernem făina de două-trei ori într-un vas mare ca să fie aerată și ușoară. Peste gălbenușuri punem sarea și le batem puțin cu furculița, ca să li se aprindă culoarea. Într-un bol separat, punem două linguri de făină și turnăm peste ele 250 ml de lapte clocotit, amestecând rapid cu telul ca să nu avem cocoloașe. După ce s-a răcorit bine compoziția (să fie doar călduță, nu fierbinte!), adăugăm drojdia și o linguriță de zahăr. Omogenizăm totul, acoperim cu un ștergar și lăsăm maiaua la crescut vreo 15-20 de minute la loc călduț.
Frământarea aluatului: Facem o gropiță în mijlocul făinii și punem acolo maiaua care a crescut frumos, împreună cu amestecul de lapte, gălbenușuri și zahăr. Începem să amestecăm cu o lingură, iar când vedem că prinde formă, lăsăm lingura deoparte și trecem la treabă cu mâna, până când totul se adună într-o bilă de aluat.
Acum simțim aluatul la degete: dacă ni se pare prea vârtoș și tare, mai punem un pic de lapte călduț; dacă ni se pare prea moale și lipicios, mai presărăm un pic de făină, că fiecare tip de făină absoarbe lichidul altfel. Ca să-l scoatem mai ușor din bol, luăm o bucățică de unt, o încorporăm repede în aluat și gata!
Răsturnăm aluatul pe masa unsă cu ulei sau unt și ne punem pe frământat cu spor, cam o jumătate de oră. Secretul este să încorporăm untul și uleiul treptat: ne ungem mereu mâinile cu grăsime și tot frământăm până intră toată în aluat. Aducem mereu marginile aluatului către mijloc și, din când în când, îl mai și izbim de câteva ori de masa de lucru.
Dospirea: Punem aluatul înapoi în bol, acoperim bolul cu folie alimentara sau un prosop și îl lăsăm la dospit într-un colț cald al bucătăriei, ferit de curent. După vreo 40 de minute, când vedem că începe să se umfle, îi mai dăm o frământare scurtă de un minut și îl lăsăm iar la crescut până își dublează volumul sau și mai mult.
Prepararea umpluturii: Punem nuca măcinată într-o cratiță împreună cu zahărul, sarea, stafidele, coaja de lămâie și laptele. Fierbem amestecul pe foc mic vreo 2-3 minute, amestecând mereu ca să nu se prindă. Când e gata, tragem cratița deoparte, punem ciocolata ruptă în bucățele și amestecăm până se topește. După ce s-a răcit de tot crema, încorporăm albușurile (fără să le batem spumă) până obținem o pastă moale, numai bună de întins.
Modelarea și așezarea în tăvi: Împărțim aluatul în patru bucăți egale. Luăm fiecare bucată, o întindem cu făcălețul sau palmele pe blatul uns cu puțin ulei sub formă de dreptunghi (gros de vreo 5-6 mm) și întindem peste ea un sfert din umplutură. Rulăm foaia lejer, ciupim bine marginile ca să sigilăm și repetăm procesul. Împletim câte două rulouri și le așezăm în tăvile tapetate cu hârtie de copt. Mai lăsăm cozonacii în tăvi la crescut încă 45 de minute, să se facă frumoși și înalți.
Coacerea: Înainte de a-i băga în cuptor, îi ungem cu gălbenuș amestecat cu lapte și presărăm fulgi de migdale dacă vrem. Îi coacem la foc mediu (170-180°C) timp de aproximativ 50 de minute. Mare atenție: nu deschidem ușa cuptorului în primele 20 de minute! Dacă se rumenesc prea repede deasupra, îi acoperim cu o foaie de copt. Când sunt gata, îi scoatem din tăvi și îi lăsăm la răcit pe un grătar sau într-un loc aerisit. Nu îi tăiați cât sunt fierbinți, oricât de mare ar fi pofta!
Ca să vă fie munca mai ușoară, am pregătit mai jos câteva poze cu fiecare pas al rețetei, să vedeți exact cum prinde formă aluatul sub mâinile noastre. Tot acolo am lăsat și alte două rețete care mie îmi plac tare mult și pe care le fac cu drag în casă.
Printre preferatele celor dragi se numără și acest Baigli cu umplutură de nucă și mac. Rețeta completă este aici.
Pentru cei care își doresc un cozonac economic, dar incredibil de pufos, am pregătit rețeta chiar aici.
Dacă v-a plăcut reţeta, m-aș bucura tare mult să-mi lăsați un comentariu aici, sub articol. Pentru mine înseamnă enorm să vă citesc părerile, așa simt că munca mea vă e de folos și aflu ce bunătăți vă mai plac!
Iar dacă vreți să le arătați și prietenilor voștri rețeta, un „Share” pe Facebook sau pe restul rețelelor de socializare m-ar ajuta enorm.
Și ca să nu pierdem legătura și să fiți la curent cu tot ce mai scot din cuptor, vă invit să mă urmăriți și pe rețelele sociale.
Vă aștept în marea noastră familie de gospodari „Bunătăți din bucătăriile noastre”, unde împărțim reţete, poze, idei și multă voie bună. Vă mulțumesc pentru vizită și vă mai aștept oricând, cu mare drag!
Aici găsiți toate Rețetele mele de la A la Z.
Leave a Review